De-a lungul timpului, în istoria recentă a umanității, au fost următoarele situații:
Problema P1: nu sunt suficiente ambalaje din sticlă, aluminiu sau alte materiale pentru a satisface cererea tot mai mare de consum a diverselor tipuri de bunuri și produse.
Soluția S1: Se adoptă pe scară largă ambalarea în recipiente de plastic (ușor de fabricat, foarte greu de “de-fabricat”).
Soluția 1.1 Oamenii cu bun simț reciclează recipientele de sticlă.
Problema P2: Foarte multe recipiente de plastic produse ajung în natură, extrem de greu de reciclat natural (descompunere).
Soluția S2: Oamenii sunt rugați să recicleze plasticul, sticla, aluminiul sau cartonul (sau cel puțin să fie sortat și plasate în containere speciale), ca și activitate responsabilă față de mediu. Oamenii cu bun simț răspund la solicitare și fac asta constant.
Problema P3: Nu sunt suficienți oameni cu bun simț care să recicleze ambalajele de plastic și acestea sunt aruncate aiurea (și ajung “în natură”).
Problema P3.1: Cei care se ocupă de colectarea și reciclarea ambalajelor (firmele de salubritate) aruncă “la grămadă”, în groapa de gunoi menajer, recipientele selectate cu sârguință de către oamenii cu bun simț.
Soluția S3: Se introduce un sistem prin care fiecare ambalaj de plastic, sticlă sau aluminiu are o valoare suplimentară, de 50 de bani (plătită la achiziție), sumă care se recuperează la reciclare (la automatele de colectare aflate în fiecare centru comercial sau magazin alimentar mai mare). Solutia S.3 are numele SGR.
Deodată oamenii fără bun simț reciclează tot, chiar și ambalaje care nu au fost achiziționate de ei. Mai multe ambalaje ajung unde e normal să ajungă. Aparent, e o soluție minune.
Oamenii cu bun simț reciclează în continuare, că așa e normal și etic, doar că acum trebuie să își cedeze mai mult timp din viața lor pentru asta. Cedează timp, spațiu și din păcate bunul simț pe care îl au, care este o resursă epuizabilă, chiar și la omul cu mult bun simț.
Cozile mari la automatele de reciclat, automatele nefuncționale, oamenii care miros urât și asteaptă să recicleze doar pentru a putea cumpăra alte sticle.. toate se adună. Cand acei 50 de bani vor fi nesemnificativi chiar și pentru omul fără bun simț soluția S3 va fi inutilă.
Oamenii cu bun simț vor recicla în continuare. Ca să rezolvăm problema următoare legată de reciclare chiar înainte să apară, e simplu: avem nevoie de educație și bun simț la mai mulți oameni. Asta e problema de fond.
